corimb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă – Din
fr. corymbe, lat. corimbus.corimb (Dicționar de neologisme, 1986)CORÍMB s.n. Inflorescență în formă de umbelă. [< fr.
corymbe, cf. gr.
korymbos – ciorchine].
corimb (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORÍMB s. n. inflorescență racemoasă în formă de umbelă. (< fr.
corymbe, lat.
corymbus, gr.
korymbos, ciorchine)
corimb (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CORÍMB (‹ fr; {s}
gr. korymbos „ciorchine”)
s. n. Inflorescență în care pedicelii florilor stau așezați în lungul unui ax principal și sînt de lungime inegală, astfel încît florile se află aproape la același nivel.
corimb (Dicționaru limbii românești, 1939)*corímb m. (vgr.
kórymbos).
Bot. Strugure de florĭ saŭ de fructe, ca florile păruluĭ ș. a. V.
cĭorchin și
strobil.corimb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corímb s. n.corimb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corimb m.
Bot. modul cum sunt natural dispuse florile sau fructele la unele plante, de pildă florile ghiorghinului.
corimb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÍMB, corimbe, s. n. Inflorescență în formă de umbrelă. — Din
fr. corymbe, lat. corymbus.