conține (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONȚINE, pers. 3
conține, vb. III.
Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior...
2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine... – Din
fr. contenir, lat. continere (după
ține).
conține (Dicționar de neologisme, 1986)CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde.
2. (
Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6
conțín, conj.
-nă. / < lat.
continere, cf. fr.
contenir, după
ține].
conține (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONȚÍNE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat.
continere, după fr.
contenir)
conține (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conțíne (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. conțín, 2
sg. conțíi, 1
pl. conțínem, 2
pl. conțíneți; conj. prez. 3
să conțínă; ger. conținấnd; part. conținútconține (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conține v.
1. a avea o capacitate, o întindere oarecare:
această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna:
a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr.
contenir].
conține (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONȚÍNE, pers. 3
conțíne, vb. III.
Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior...
2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. — Din
fr. contenir, lat. continere (după
ține).