comutator - explicat in DEX

comutator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

comutator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur)

comutator (Dicționar de neologisme, 1986)
COMUTATÓR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; întrerupător; șaltăr. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur].

comutator (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COMUTATÓR (‹ fr.) s. n. Dispozitiv electromecanic sau electronic care poate realiza operația de comutare (1). ◊ C. electronic = aparat electronic care permite observarea independentă a două curbe pe ecranul unui osciloscop catodic cu un singur fascicul de electroni.

comutator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comutatór n., pl. oare (d. comut). Aparat de schimbat direcțiunea curenților electricĭ.

comutator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comutatór (întrerupător) s. n., pl. comutatoáre

comutator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comutator n. Fiz. aparat destinat a schimba direcțiunea unui curent electric.

comutator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. — Din fr. commutateur.