conăcărie - explicat in DEX

conăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. -ie.

conăcărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.

conăcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conăcăríe (reg.) s. f., art. conăcăría, g.-d. art. conăcăríei; pl. conăcăríi, art. conăcăríile

conăcărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conăcărie (conocărie) f. Mold. orație de nuntă: conocăria pe la nunți CR.

conăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONĂCĂRÍE, conăcării, s. f. (Reg.) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. — Conăcar + suf. -ie.