conăci - explicat in DEX

conăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

conăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conăcí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcésc, imperf. 3 sg. conăceá; conj. prez. 3 să conăceáscă

conăci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conăci v. a face conac, a poposi, a tăbărî peste noapte: Turcii se conăciră într’un sat BALC.

conăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. — Din conac.