conveniență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la
pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊
Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦
Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [
Pr.:
-ni-en-] – Din
it. convenienza.