convent - explicat in DEX

convent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent.

convent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent].

convent (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
convént, convénturi, s.n. (înv.) 1. adunare. 2. mânăstire.

convent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus)

convent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convént s. n., pl. convénturi

convent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. — Din lat. conventus, fr., engl. convent.