conveni - explicat in DEX

conveni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVENÍ, convín, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire.

conveni (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVENÍ vb. IV. intr. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. A se înțelege, a se învoi, a cădea la învoială. ◊ tr. A accepta. [P.i. convín, convíu, conj. 3 -vină, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire].

conveni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
convení (-vín, -ít), vb. – 1. A fi pe placul cuiva. – 2. A se învoi, a se înțelege. – 3. A accepta, a admite. – 4. A încheia o convenție. Lat. convenire, fr. convenir (sec. XIX). – Der. convenabil, adj.; conveniență, s. f. din fr. Cf. cuveni.

conveni (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVENÍ vb. intr. 1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. a se înțelege, a cădea de acord. ◊ a încheia o convenție. (< fr. convenir, lat. convenire)

conveni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. convín, 1 pl. convením, imperf. 3 sg. conveneá; conj. prez. 3 să convínă; ger. convenínd

conveni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVENÍ, convín, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. — Din fr. convenir, lat. convenire.

convenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convenì v. 1. a consimți, a mărturisi: a conveni că e așa; 2. a face o învoială: a conveni asupra prețului; 3. a fi convenabil, a plăcea: această casă îmi convine; 4. a avea conformitate de gusturi, a-și plăcea.