conventicul - explicat in DEX

conventicul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.

conventicul (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].

conventicul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVENTÍCUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)

conventicul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conventícul n., pl. e (lat. con-ventículum, dim. d. con-ventus, adunare. V. cuvînt). Mică adunare secretă și adese-orĭ ilicită.

conventicul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conventícul (rar) s. n., pl. conventícule

conventicul (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). — Din fr. conventicule, lat. conventiculum.