convector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVÉCTOR, convectoare, s. n. Aparat folosit pentru condiționarea aerului în cameră prin circulație forțată, compus dintr-o baterie de încălzire, una de răcire, un filtru de aer și un ventilator. [
Pl. și: (
m.)
convectori] – Din
fr. convecteur.convector (Dicționar de neologisme, 1986)CONVECTÓR s.n. (
Tehn.) Corp de încălzit folosit în instalațiile de încălzire centrală. [< fr.
convecteur].
convector (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVECTÓR s. n. corp de încălzit care funcționează pe principiul convecției, în instalațiile de încălzire centrală. (< fr.
convecteur, engl.
convector)
convector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)convectór s. n.,
pl. convectoáreconvector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVECTÓR, convectoare, s. n. (În sintagma)
Convector de climatizare. = aparat folosit pentru condiționarea aerului în cameră prin circulație forțată, compus dintr-o baterie de încălzire, una de răcire, un filtru de aer și un ventilator. [
Pr. și:
convéctor. —
Pl. și: (
m.)
convectori] — Din
fr. convecteur.