consular - explicat in DEX

consular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. – Din fr. consulaire, lat. consularis.

consular (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSULÁR, -Ă adj. De consul, referitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor unei țări. [Cf. lat. consularis, fr. consulaire].

consular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSULÁR, -Ă adj. referitor la consul sau la consulat. ♦ corp ~ = totalitatea consulilor (3) dintr-o țară. (< fr. consulaire, lat. consularis)

consular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consulár, -ă adj. (lat. consularis). De consul: demnitate consulară. Care ține de justiția comercială: tribunalele consulare. S. m. Fost consul roman.

consular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consulár adj. m., pl. consulári; f. consuláră, pl. consuláre

consular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consular a. ce ține de consul: demnitate consulară ║ m. cel ce fusese consul la Roma.

consular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. — Din fr. consulaire, lat. consularis.