consuetudine - explicat in DEX

consuetudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.

consuetudine (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].

consuetudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSUETÚDINE s. f. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. (< lat. consuetudo)

consuetudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consuetúdine (livr.) (-su-e-) s. f., g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini

consuetudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] — Din lat. consuetudo, -inis.