consuetudinar - explicat in DEX

consuetudinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSUETUDINÁR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] – Din consuetudine.

consuetudinar (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSUETUDINÁR, -Ă adj. Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Cf. lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire].

consuetudinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSUETUDINÁR, -Ă adj. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. (< lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)

consuetudinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consuetudinár, -ă adj. (lat. consuetudinarius, d. consuetúdo, -údinis, obiceĭ). Obișnuit, abitual. Dreptu consuetudinar, obiceĭu pămîntuluĭ. V. obiceĭ.

consuetudinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consuetudinár (livr.) (-su-e-) adj. m., pl. consuetudinári; f. consuetudináră, pl. consuetudináre

consuetudinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSUETUDINÁR, -Ă, consuetudinari, -e, adj. (Livr.) Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar. [Pr.: -su-e-] — Din consuetudine.