constatator
CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX]
constatator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTATATÓR, -OÁRE adj. cu caracter de constatare. (< fr. constatatoire)