constatabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTATÁBIL, -Ă, constatabili, -e, adj. Ușor de constatat. – Din
fr. constatable.constatabil (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTATÁBIL, -Ă adj. Care se poate constata ușor. [Cf. fr.
constatable].
constatabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSTATÁBIL, -Ă adj. ușor de constatat. (< fr.
constatable)
constatabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTATÁBIL, -Ă, constatabili, -e, adj. Ușor de constatat. — Din
fr. constatable.