constativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de constatare; constatativ. [< fr. constatif, cf. lat. constativus].
constativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTATÍV, -Ă adj. (lingv.; despre o frază) care se mărginește a descrie evenimentul. (< fr. constatif)