constatare - explicat in DEX

constatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. – V. constata.

constatare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTATÁRE s.f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. V. descindere. [< constata].

constatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constatáre s. f., g.-d. art. constatắrii; pl. constatắri

constatare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
constatare f. fapta de a constata și lucrul constatat.

constatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei. — V. constata.