confort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFÓRT s. n. Totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică. – Din
fr. confort.confort (Dicționar de neologisme, 1986)CONFÓRT s.n. Totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare. [< fr.
confort, cf. engl.
comfort].
confort (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFÓRT s. n. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare. (< fr.
confort)
confort (Dicționaru limbii românești, 1939)*confórt n., pl.
urĭ (fr.
confort, d. engl.
confort, care vine d. fr.
conforter, a întări, a da puterĭ). Comoditate, calitățĭ de construcțiune și instalațiune la o casă (apă, baĭe, canal, lumină electrică, grădină ș. a.).
confort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!confórt s. n.confort (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confort n. ceea ce contribue la buna stare materială, la înlesnirea vieții.
confort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFÓRT s. n. Totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă și igienică. — Din
fr. confort.