conformitate - explicat in DEX

conformitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFORMITÁTE s. f. Raportul dintre două lucruri conforme; potrivire, concordanță. ◊ Expr. În conformitate cu... = potrivit cu..., de acord cu... Pentru conformitate = formulă prin care se confirmă exactitatea copiei scoase după un act sau după un document. – Din fr. conformité.

conformitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFORMITÁTE s.f. Raport care există între mai multe lucruri conforme; potrivire, concordanță. ◊ Pentru conformitate = formulă de confirmare a autenticității unui act; în conformitate cu... = conform cu... [Cf. fr. conformité].

conformitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFORMITÁTE s. f. raport care există între două lucruri asemănătoare sau identice. ◊ pentru ~ = formulă de confirmare a autenticității unui act; în ~ cu... = de acord cu... (< fr. conformité)

conformitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conformitáte f. (lat. confórmitas, -átis). Conveniență, acord: conformitate de caracter. În conformitate cu, conform. Pentru conformitate, formulă cu care se termină un raport făcut cuĭva și care arată că e conform realității.

conformitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conformitáte s. f., g.-d. art. conformitắții

conformitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conformitate f. calitatea sau raportul lucrurilor conforme: în conformitate cu, conform.

conformitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFORMITÁTE s. f. Raportul dintre două lucruri conforme; potrivire, concordanță. ◊ Expr. În conformitate cu... = potrivit cu..., de acord cu... Pentru conformitate, formulă prin care se atestă exactitatea unei copii după un act sau după un document. — Din fr. conformité.