confortant - explicat in DEX

confortant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFORTÁNT, -Ă, confortanți, -te, adj. (Franțuzism) Întăritor, reconfortant. – Din fr. confortant.

confortant (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFORTÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Întăritor, reconfortant. [< fr. confortant].

confortant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFORTÁNT, -Ă adj. reconfortant. (< fr. confortant)

confortant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confortánt (rar) adj. m., pl. confortánți; f. confortántă, pl. confortánte

confortant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFORTÁNT, -Ă, confortanți, -te, adj. Întăritor, reconfortant. — Din fr. confortant.