conformist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFORMÍST, -Ă, conformiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care se conformează din oportunism părerilor, convingerilor altora, chiar dacă acestea nu corespund convingerilor sale. – Din
fr. conformiste.conformist (Dicționar de neologisme, 1986)CONFORMÍST, -Ă sdj. Referitor la conformism, propriu conformismului. //
s.m. și f. Adept al conformismului; cel care se conformează din interes ordinelor și îndrumărilor primite, împotriva propriilor sale convingeri. [< fr.
conformiste, cf. engl.
conform].
conformist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFORMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al conformismului; (cel) care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora. (< fr.
conformiste)
conformist (Dicționaru limbii românești, 1939)*conformíst, -ă adj. și s. Care profesează religiunea dominantă în Anglia.
conformist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conformíst adj. m.,
s. m.,
pl. conformíști; adj. f.,
s. f. conformístă, pl. conformísteconformist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conformist m. nume dat în Anglia celui ce acceptă religiunea dominantă.
conformist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFORMÍST, -Ă, conformiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care se conformează din oportunism părerilor, convingerilor altora, chiar dacă acestea nu corespund convingerilor sale. — Din
fr. conformiste.