conformism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFORMÍSM s. n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, neprincipială față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din
fr. conformisme.conformism (Dicționar de neologisme, 1986)CONFORMÍSM s.n. Atitudine oportunistă, care constă în acceptarea mecanică a unor obiceiuri sau în conformarea la ordinele sau îndrumările primite, împotriva convingerilor proprii. [Cf. fr.
conformisme].
conformism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFORMÍSM s. n. atitudine oportunistă, acceptarea necritică, mecanică și supunerea formală, docilă față de orice obiceiuri, idei, hotărâri. (< fr.
conformisme)
conformism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conformísm s. n.conformism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFORMÍSM s. n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. — Din
fr. conformisme.