conexa - explicat in DEX

conexa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.

conexa (Dicționar de neologisme, 1986)
CONEXÁ vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus].

conexa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONEXÁ vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex)

conexa (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONEXÁ (‹ conex) vb. I tranz. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre două sau mai multe pricini aflate la aceeași instanță sau la instanțe de același grad, între aceleași părți sau împreună cu alte părți și avînd o strînsă legătură între obiect și cauza acelor pricini.

conexa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conexá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conexeáză

conexa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. (Rar) A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. — Din conexiune.