conexitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONEXITÁTE, conexități, s. f. Conexiune. ♦ (
Jur.) Raport între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit. – Din
fr. connexité.conexitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONEXITÁTE s.f. (
Rar) Conexiune. ♦ (
Jur.) Raportul dintre două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit. [Cf. fr.
connexité].
conexitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONEXITÁTE s. f. 1. conexiune. 2. (jur.) legătură între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit. (< fr.
connexité)
conexitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*conexitáte f. (d.
conex, fr.
conexité). Calitatea de a fi conex, de a fi în legătură:
e conexitate între legĭ și morală.conexitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conexitáte s. f.,
g.-d. art. conexitắții; pl. conexitắțiconexitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conexitate f. raport între mai multe lucruri.
conexitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONEXITÁTE, conexități, s. f. Conexiune. ♦ (
Jur.) Raport între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit. — Din
fr. connexité.