conetabil - explicat in DEX

conetabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONETÁBIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în timpul feudalismului. – Din fr. connétable.

conetabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CONETÁBIL s.m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. [< fr. connétable, cf. lat.t. comes stabuli – conte al grajdurilor].

conetabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONETÁBIL s. m. primul ofițer al casei regale franceze în evul mediu. ◊ comandant suprem al armatelor regale din Franța feudală. (< fr. connétable)

conetabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!conetábil (comandant) s. m., pl. conetábili

conetabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conetabil m. sub vechii regi ai Franței, primul ofițer militar al coroanei care avea comanda generală a oștirilor: co-netabilul de Burbon trădă Franța sub Francisc I. V. comis.

conetabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONETÁBIL, conetabili, s. m. Comandant suprem al armatelor regale din Franța, în Evul Mediu. — Din fr. connétable.