conexiune - explicat in DEX

conexiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONEXIÚNE, conexiuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.

conexiune (Dicționar de neologisme, 1986)
CONEXIÚNE s.f. 1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion].

conexiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONEXIÚNE s. f. 1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație. ♦ (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback. 2. legătură între două sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio)

conexiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conexiúne f. (lat. connéxio, -ónis). Raport, relațiune, înlănțuire: conexiune de ideĭ.

conexiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. conexiúnii; pl. conexiúni

conexiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conexiune f. legătură strânsă ce au între ele unele lucruri.

conexiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONEXIÚNE, conexiuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare. [Pr.: -xi-u-] — Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.