conex - explicat in DEX

conex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.

conex (Dicționar de neologisme, 1986)
CONÉX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus].

conex (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONÉX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus)

conex (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONÉX, -Ă (‹ fr., lat.) adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva. ◊ (MAT.) Mulțime c. (într-un spațiu topologic) = mulțime care nu este reuniunea a două mulțimi nevide și separate.

conex (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conéx, -ă adj. (lat. con-nexus. V. nex). Legat, unit: ideĭ conexe.

conex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conéx adj. m., pl. conécși; f. conéxă, pl. conéxe

conex (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conex a. care are legături strânse cu altceva: idei conexe.

conex (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. — Din fr. connexe, lat. connexus.