conector - explicat in DEX

conector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur.

conector (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONECTÓR, -OÁRE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabilește o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur)

conector (Dicționar de neologisme, 1986)
CONECTÓR, -OÁRE adj. Care conectează. // s.n. 1. (Log.) Conectiv. 2. Aparat, mecanism etc. care face, care stabilește o legătură. [< fr. connecteur].

conector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conectór¹ adj. m., pl. conectóri; f. sg. și pl. conectoáre

conector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conectór² (functor) s. m., pl. conectóri

conector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conectór³ (piesă) s. n., pl. conectoáre

conector (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S. n. Piesă cu ajutorul căreia se stabilește o legătură conectivă. 3. S. n. Conectiv (3). 4. S. m. Operator logic; functor. — Din fr. connecteur.