conductometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDUCTOMÉTRU, conductometre, s. n. Dispozitiv folosit pentru determinarea conductivității soluțiilor. – Din
fr. conductomètre.conductometru (Dicționar de neologisme, 1986)CONDUCTOMÉTRU s.n. Dispozitiv pentru determinarea conductivității soluțiilor. [< fr.
conductomètre].
conductometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDUCTOMÉTRU s. n. aparat folosit în conductometrie. (< fr.
conductimètre)
conductometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conductométru (-me-tru) s. n.,
art. conductométrul; pl. conductométreconductometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDUCTOMÉTRU, conductometre, s. n. Dispozitiv folosit pentru determinarea conductivității soluțiilor. — Din
fr. conductomètre.