conductivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDUCTIVITÁTE s. f. Valoarea rezistenței specifice electrice a unui conductor. – Din
fr. conductivité.conductivitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONDUCTIVITÁTE s.f. (
Fiz.) Conductibilitate electrică specifică, inversul rezistivității. [Cf. fr.
conductivité].
conductivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDUCTIVITÁTE s. f. mărime inversă a rezistivității corpurilor. (< fr.
conductivité)
conductivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conductivitáte s. f.,
g.-d. art. conductivitắțiiconductivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDUCTIVITÁTE s. f. Valoarea rezistenței specifice electrice a unui conductor. — Din
fr. conductivité.