conductometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDUCTOMETRÍE s. f. Metodă electrochimică de analiză bazată pe modificarea conductivității soluției analizate. –
Conductivitate +
-metrie.conductometrie (Dicționar de neologisme, 1986)CONDUCTOMETRÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică, bazată pe modificarea prin titrare a conductivității soluției titrate. [Gen.
-iei. / < fr.
conductométrie, germ.
Konduktometrie].
conductometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDUCTOMETRÍE s. f. metodă de analiză electrochimică bazată pe măsurarea conductivității unei soluții. (< fr.
conductimétrie)
conductometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conductometríe (-me-tri-) s. f.,
art. conductometría, g.-d. conductometríi, art. conductometríeiconductometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDUCTOMETRÍE s. f. Metodă electrochimică de analiză bazată pe modificarea conductivității soluției analizate. —
Conductivitate +
-metrie.