conductor - explicat in DEX

conductor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

conductor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur].

conductor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur].

conductor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].

conductor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

conductor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ [!]. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice.

conductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conductór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoáre

conductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*conductór² (cablu) s. m., pl. conductóri

conductor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conductór³ (corp, material, piesă) s. n., pl. conductoáre

conductor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conductor m. conducător: conductor de tren. ║ n. Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea: argintul e un bun conductor de căldură.