concreționar - explicat in DEX

concreționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionnaire.

concreționar (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCREȚIONÁR, -Ă adj. Care prezintă concrețiuni. [fr. concrétionnaire].

concreționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCREȚIONÁR, -Ă adj. care prezintă concrețiuni. (< fr. concrétionnaire)

concreționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concreționár (-ți-o-) adj. m., pl. concreționári; f. concreționáră, pl. concreționáre

concreționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. concrétionnaire.