concrescut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCRESCÚT, -Ă, concrescuți, -te, adj. (Despre fructe, semințe, țesuturi etc.) Care a crescut împreună, lipit unul de altul. –
V. concrește.concrescut (Dicționar de neologisme, 1986)CONCRESCÚT, -Ă adj. (
Despre fructe, semințe etc.) Care au crescut împreună. [<
con- +
crescut].
concrescut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCRESCÚT, -Ă, concrescuți, -te, adj. (Despre fructe, semințe, țesuturi etc.) Care a crescut împreună, lipit unul de altul. —
V. concrește.