concordism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCORDÍSM s. n. Concepție care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. – Din
fr. concordisme.concordism (Dicționar de neologisme, 1986)CONCORDÍSM s.n. Sistem exegetic care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. [< fr.
concordisme].
concordism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCORDÍSM s. n. sistem exegetic care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. (< fr.
concordisme)
concordism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concordísm s. n.concordism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCORDÍSM s. n. Concepție care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. — Din
fr. concordisme.