concreționa - explicat in DEX

concreționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCREȚIONÁ, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. concrétionner.

concreționa (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCREȚIONÁ vb. I. refl. A suferi procesul de concreționare. [Pron. -ți-o-. / < fr. concrétionner].

concreționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCREȚIONÁ vb. refl. a suferi procesul de concreționare. (< fr. concrétionner)

concreționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!concreționá (a se ~) (-ți-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se concreționeáză

concreționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCREȚIONÁ, concreționez, vb. I. Refl. A suferi procesul de concreționare. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. concrétionner.