concrescență - explicat in DEX

concrescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.

concrescență (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCRESCÉNȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].

concrescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCRESCÉNȚĂ s. f. creștere împreună, patologică, a două țesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)

concrescență (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CONCRESCÉNȚĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Unire patologică a două țesuturi. 2. (GEOL.) Asociere a particulelor minerale care constituie o rocă sau un minereu.

concrescență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concrescénță s. f., g.-d. art. concrescénței; pl. concrescénțe

concrescență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. — Din fr. concrescence, lat. eoncrescentia.