concreționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. concrétionnaire.concreționar (Dicționar de neologisme, 1986)CONCREȚIONÁR, -Ă adj. Care prezintă concrețiuni. [fr.
concrétionnaire].
concreționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCREȚIONÁR, -Ă adj. care prezintă concrețiuni. (< fr.
concrétionnaire)
concreționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concreționár (-ți-o-) adj. m.,
pl. concreționári; f. concreționáră, pl. concreționáreconcreționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCREȚIONÁR, -Ă, concreționari, -e, adj. Care prezintă concrețiuni. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. concrétionnaire.