concavitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCAVITÁTE, concavități, s. f. Scobitură, adâncitură a unui corp concav. – Din
fr. concavité.concavitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCAVITÁTE s. f. scobitură, adâncitură. (<fr.
concavité)
concavitate (Dicționar de neologisme, 1986)CONCAVITÁTE s.f. Scobitură, adâncitură într-un corp scobit, concav. [Cf. fr.
concavité].
concavitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*concavitáte f. (lat.
concávitas, -átis). Calitatea orĭ starea lucruluĭ concav. Cavitate, scobitură.
concavitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concavitáte s. f.,
g.-d. art. concavitắții; pl. concavitắțiconcavitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concavitate f. partea concavă sau găunoasă a unui corp.
concavitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCAVITÁTE, concavități, s. f. Scobitură, adâncitură a unui corp concav. — Din
fr. concavité.