concav - explicat in DEX

concav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCÁV, -Ă, concavi, -e, adj. Care prezintă o scobitură; în formă de adâncitură. ♦ (Înv.; despre formații militare) Dispus în semicerc. – Din fr. concave, lat. concavus.

concav (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCÁV, -Ă adj. care prezintă o adâncitură, o scobitură. (<fr. concave, lat. concavus)

concav (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCÁV, -Ă adj. Care prezintă o adâncitură, o scobitură. [< fr. concave, cf. lat. concavus].

concav (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concáv, -ă adj. (fr. concave, d. lat. con-cavus. V. cav). A căruĭ suprafață e scobită și sferică: oglindă concavă. V. convex.

concav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concáv adj. m., pl. concávi; f. concávă, pl. concáve

concav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concav a. al cărui mijloc e mai afundat decât marginile: oglindă concavă.

concav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCÁV, -Ă, concavi, -e, adj. Care prezintă o scobitură; în formă de adâncitură. ♦ (Înv.; despre formații militare) Dispus în semicerc. — Din fr. concave, lat. concavus.