concatenație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (
Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic.
2. (
Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din
fr. concaténation.