concedia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCEDIÁ, concediez, vb. I.
Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară.
2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [
Pr.:
-di-a] – Din
fr. congédier.concedia (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCEDÍA vb. tr. 1. a scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. a îngădui cuiva să se retragă; a pofti să plece. (<fr.
congédier)
concedia (Dicționar de neologisme, 1986)CONCEDIÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc.
2. (
Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron.
-di-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
congédier].
concedia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concediá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
concediáză, 1
pl. concediém (-di-em); conj. prez. 3
să concediéze; ger. concediínd (-di-ind)concedia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCEDIÁ, concediez, vb. I.
Tranz. 1. A elibera dintr-o funcție, a îndepărta din serviciu, a da afară.
2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta. [
Pr.:
-di-a] — Din
fr. congédier.concedià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concedià v. a da drumul cuiva, a ordona să se retragă.