concediere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de
a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [
Pr.:
-di-e-] –
V. concedia.concediere (Dicționar de neologisme, 1986)CONCEDIÉRE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<
concedia].
concediere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concediére (-di-e-) s. f.,
g.-d. art. concediérii; pl. concediériconcediere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCEDIÉRE, concedieri, s. f. Acțiunea de
a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [
Pr.: -
di-e-] —
V. concedia.