conațional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [
Pr.:
-ți-o-] –
Co(
n)
1- +
național.conațional (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONAȚIONÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face parte din aceeași națiune cu cineva. (<it.
connazionale)
conațional (Dicționar de neologisme, 1986)CONAȚIONÁL, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din aceeași națiune cu alta, considerată în raport cu aceasta. [Pron.
-ți-o-. / cf. it.
connazionale].
conațional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conaționál (-ți-o-) adj. m.,
s. m.,
pl. conaționáli; adj. f.,
s. f. conaționálă, pl
conaționáleconațional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [
Pr.:
-ți-o-] —
Co(n)1- +
național.