conține - explicat in DEX

conține (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine... – Din fr. contenir, lat. continere (după ține).

conține (Dicționar de neologisme, 1986)
CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține].

conține (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONȚÍNE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir)

conține (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțín, 2 sg. conțíi, 1 pl. conțínem, 2 pl. conțíneți; conj. prez. 3 să conțínă; ger. conținấnd; part. conținút

conține (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir].

conține (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONȚÍNE, pers. 3 conțíne, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. — Din fr. contenir, lat. continere (după ține).