conștient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.
2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [
Pr.:
-ști-ent] – Din
fr. conscient (după
ști).
conștient (Dicționar de neologisme, 1986)CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru.
2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. //
s.n. (
Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron.
-ști-ent. / < fr.
conscient].
conștient (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)conștiént (conștiéntă), adj. – Care își dă seama de realitate, care are conștiință.
Fr. conscient, cu fonetismul influențat de
știință. –
Der. conștiință, s. f., din
lat. conscientia (
sec. XIX);
conștiut, adj. (cunoscut);
conștiincios, adj. pe baza
fr. consciencieux; conștiinciozitate, s. f. (scrupulozitate);
inconștient, adj.;
inconștient, s. n.;
subconștient, s. n. din
fr.conștient (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONȘTIÉNT, -Ă adj. 1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ◊ care realizează scopuri dinainte fixate. (< fr.
conscient)
conștient (Dicționaru limbii românești, 1939)*conștiént, V.
conscient.conștient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conștiént (-ști-ent) adj. m.,
pl. conștiénți; f. conștiéntă, pl. conștiénteconștient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conștient a.
Filoz. care are cunoștință despre un fapt, despre un lucru.
conștient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONȘTIÉNT, -Ă, conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință.
2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul său în societate. ♦ (Despre activitatea umană) Care realizează scopuri dinainte stabilite. [
Pr.: -
ști-ent] — Din
fr. conscient (după
ști).