conăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦
Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din
conac.conăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conăcí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. conăcésc, imperf. 3
sg. conăceá; conj. prez. 3
să conăceáscăconăci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conăci v. a face conac, a poposi, a tăbărî peste noapte:
Turcii se conăciră într’un sat BALC.
conăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONĂCÍ, conăcesc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦
Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. — Din
conac.