comutativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMUTATIVITÁTE s. f. Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține. –
Comutativ +
suf. -itate.comutativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMUTATIVITÁTE s. f. 1. (mat.) proprietate a unei operații de a fi independentă de ordinea elementelor cu care se operează. 2. particularitate a atenției, gândirii, percepției de a se deplasa de la o activitate la alta. 3. însușire a diverselor elemente ale limbii de a intra în aceleași construcții. (<fr.
commutativité)
comutativitate (Dicționar de neologisme, 1986)COMUTATIVITÁTE s.f. (
Mat.) Proprietate a unor operații efectuate asupra unui șir de numere de a conduce la rezultate independente de ordinea în care s-a operat asupra diferitelor elemente ale șirului. [Cf. fr.
commutativité].
comutativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comutativitáte s. f.,
g.-d. art. comutativitắțiicomutativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMUTATIVITÁTE s. f. Proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține. —
Comutativ +
suf. -itate.