comutativ - explicat in DEX

comutativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMUTATÍV, -Ă, comutativi, -e, adj. Care prezintă comutativitate. – Din fr. commutatif.

comutativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMUTATÍV, -Ă adj. care prezintă comutativitate. (<fr. commutatif)

comutativ (Dicționar de neologisme, 1986)
COMUTATÍV, -Ă adj. Care prezintă comutativitate. [< fr. commutatif].

comutativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comutatív, -ă adj. (d. comut; fr. comutatif). Relativ la comutare. Care operează comutarea.

comutativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comutatív adj. m., pl. comutatívi; f. comutatívă, pl. comutatíve

comutativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMUTATÍV, -Ă, comutativi, -e, adj. Care prezintă comutativitate. — Din fr. commutatif.