colegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COLÉGIU, colegii, s. n. 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții, care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora. ◊
Colegiu editorial = organ consultativ pe lângă conducerea unei edituri, format din specialiști.
Colegiu de redacție (sau
redacțional) = organ consultativ de pe lângă redactorul-șef al unei publicații; comitet de redacție.
2. Colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
Colegiu penal. Colegiu civil. Colegiu disciplinar. 3. Organizație de liber-profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei.
4. Reuniune de persoane egale în funcție.
Colegiu de cardinali. Colegiu preoțesc. ◊
Colegiu de avocați = colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială. ♦ (În Roma antică) Corp sau asociație de persoane care aveau aceeași profesiune sau demnitate.
5. Categorie electorală (în unele state) stabilită după avere sau ocupație.
6. Instituție de învățământ mediu sau superior, cu internat, în unele state. – Din
lat. collegium, fr. collège.colegiu (Dicționar de neologisme, 1986)COLÉGIU s.n. 1. (
Ant.) Grup (de cel puțin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcție publică. ♦ Grup care formează organul de conducere și de îndrumare al unui periodic, al unei lucrări, cărți etc., al unei instituții etc.
2. Corp sau asociație a unor persoane care au aceeași profesiune sau aceeași demnitate.
3. Categorie electorală care îngloba, în trecut, cetățenii cu aceeași avere sau de același rang social.
4. Instituție de învățământ public asemănătoare liceului, cu o organizare specială. [Pron.
-giu. / < fr.
collége, cf. it.
collegio < lat.
collegium – confrerie, tovărășie].
colegiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)COLÉGIU s. n. 1. (în Roma antică) grup (de cel puțin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcție publică. 2. organ de conducere colectivă și de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărți etc., a unei întreprinderi sau instituții. 3. corp sau asociație a unor persoane care au aceeași profesie sau aceeași demnitate. ◊ (jur.; în unele țări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanței supreme sau cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție. ♦ ~ de avocați = colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială. 4. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina și morala de partid etc. 5. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetățenii cu aceeași avere sau cu același rang social. 6. instituție de învățământ public asemănătoare liceului, cu o organizare specială. 7. ~ de redacție = organ consultativ pe lângă redactorul-șef al unei publicații; comitet de redacție. (< lat.
collegium, fr.
collège)
colegiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)colegiu, colegii s. n. închisoare.
colegiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*colégiŭ n. (lat.
col-legium). Corp de persoane care aŭ aceĭașĭ demnitate:
colegiu cardinalilor. Liceŭ cu internat (în Francia). Toțĭ eleviĭ și profesoriĭ unuĭ colegiŭ:
colegiu e în vacanță. Colegiŭ electoral, clasă de alegătorĭ p. alegerea unuĭ deputat, senator, consilier județenesc saŭ comunal.
Colegiu Franciiĭ, un fel de universitate instituită de Francisc I la Paris și ale căreĭ cursurĭ îs gratuite.
colegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)colégiu [
giu pron. gyu]
s. n.,
art. colégiul; pl. colégii, art. colégiile (-gi-i-)colegiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)colegiu n.
1. corp de persoane învestite cu aceeaș demnitate:
colegiul pontificilor; 2. (
electoral) adunare de alegători convocați spre a alege un deputat, senator, consilier județean sau comunal
3. așezământ public pentru învățământul secundar (gimnaziu, liceu).
colegiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COLÉGIU, colegii, s. n. 1. Colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanței supreme din România sau cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
2. Organizație de liber-profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei.
3. Reuniune de persoane egale în funcție.
Colegiu de cardinali. ◊
Colegiu de avocați = colectiv al avocaților dintr-o unitate administrativ-teritorială.
4. (În sintagmele)
Colegiu editorial = organ consultativ pe lângă conducerea unei edituri, format din specialiști.
Colegiu de redacție (sau
redacțional) = organ consultativ de pe lângă redactorul-șef al unei publicații.
5. (
Înv.) Categorie electorală, în unele state, stabilită după avere sau ocupație.
6. Instituție de învățământ mediu sau superior, cu internat, în unele state.
7. (În Roma antică) Grup de persoane care aveau aceeași demnitate. —
Din lat. collegium, fr. collège.